Lumea lui Goe: hai să tragem cu toții semnale de alarmă!


Orice s-ar spune, nu cred în coincidențe!

Imaginați-vă că suntem cu toții într-un tren. La un moment dat, un Goe contemporan dar cu nimic deosebit de cel al lui Caragiale trage semnalul de alarmă. Nu știm motivul, dar așa a vrut el! Și ne oprim. Și începem să ne întrebăm ce naiba s-a întâmplat. O luăm din loc, numai că peste ceva vreme se întâmplă din nou. Și iar o luăm de la capăt…

La povestea asta m-au dus gândurile când am văzut două inițiative, una a Înaltului Comisar ONU pentru drepturile omului, vedeți aici petiția online și ceea ce s-a petrecut pe la noi săptămâna aceasta. Nici nu vreau să mai comentez și aici.

Hai să vedem printurile:

Voi lăsa deoparte comentariile legate de mesaje și realizare grafică. Este o altă poveste și, sincer, nici nu cred că ar avea vreo relevanță, cel puțin acum. Pentru a continua, voi posta mai jos o comparație între indicii care definesc din punctul de vedere al culturii România, SUA și Pakistanul – asta deoarece nu am informații despre Afganistan. Sursa o găsiți aici.

Comparatie indici culturali

Ce putem spune? Ne place sau nu ne place, în România lumea acceptă, chiar mai repede decât în Pakistan faptul că puterea este distribuită inegal. Acceptăm foarte nonșalant că distanța dintre ultimii membri ai societății noastre și autoritate este destul de mare. Că în veci nu vom avea mișcări sociale de amploare – realitatea a arătat că atunci când a fost o asemenea tentativă s-a dansat „Dansul pinguinului”, alunecând spre ridicol. Cu alte cuvinte, de abia când vom vedea studenții pakistanezi în stradă, să ne gândim – și nici atunci nu va fi sigur, că vor ieși și ai noștri.

Mai putem observa că suntem o societate feminină, față de cea americană care este masculină. Interesant că în Pakistan avem echilibru! Adică, la noi, rolul femeii este mai important decât cel al bărbatului în societate. Pare ciudat, nu-i așa?

Ultimul indice ne arată că suntem cu mult mai deschiși la influențele culturilor externe față de multe alte țări, dar asta nu mai miră pe nimeni, la câte sărbători și kitsch-uri am importat până acum… și cine știe câte mai urmează… uitându-le pe ale noastre.

Nu trebuie să supere pe nimeni rezultatele. Mai degrabă am sta să ne analizăm și să ne acceptăm așa cum suntem. Iar dacă vom dori, de abia atunci vom reuși să schimbăm ceva în noi. Fără autocunoaștere și fără auto-acceptare nu va fi posibil.

Revenind la campaniile contra violenței asupra femeilor, voi recunoaște că nu prea pot vorbi despre cea care se vrea internațională, deoarece nu am destule informații. Dar îmi pot permite să vorbesc despre varianta locală, care a fost acceptată cu ușurință tocmai datorită ușurinței noastre de a adopta inițiative, valori, idei de dinafară. Mai ales, după ce se inițiază în afară, din motive care nu prea au de-a face cu ceea ce este pe la noi. Priviți cifrele pentru SUA și poate am putea înțelege femeile de acolo atunci când simt nevoia de a-și face cunoscută vocea, chiar și cerând ceea ce cred ele că ar fi bine pentru cele din Afganistan.

În România asta pare o falsă problemă – revedeți histograma. Sigur, sunt femei care sunt victime ale violenței domestice în adevăratul sens al cuvântului. Care, datorită nevrozei au concepții masochiste despre sexualitate, provocând poftele animalice ale bărbatului sacrificându-se și lăsându-se degradate de sacrificiu. Prin aceasta ele încearcă să obțină securitate și satisfacție în viață printr-o atitudine rezervată și dependentă. Am putea spune că stăpânul și sclavul s-au căutat până s-au găsit. Iar dacă femeia este satisfăcută sexual în veci nu-și va părăsi bărbatul, oricât ar cârpi-o!

Cine a participat la protest, la noi? Nu am remarcat, culmea! tocmai victimele la care se face referire. Niște domnișorici și doamne care s-au fardat – recunosc, profesionist! și care au vrut să tragă un semnal de alarmă. Foarte mândre de ele apoi! Cu niște coroane de la pompe funebre pe care apăreau niște prenume, chipurile ale femeilor omorâte în bătaie. De ce oare nu apăreau și numele de familie? De ce nu am aflat și ce pedepse au luat bărbații ucigași, doar avem cod penal? Poate că nu era nevoie și, ca mai peste tot în țărișoara noastră și tinerele participante au considerat că manipularea ieftină prinde. Poate că aprins, poate că nu. Dar cu siguranță nu au realizat decât o marcare a faptului că au participat și ele la această campanie. Nu au oprit nici un agresor cu protestul lor. Iar seara, probabil, au ieșit la o terasă, cu machiaje reînnoite și actualizate,  pentru a sărbători faptul că și-au spus punctul de vedere în fața tuturor! Nu zău! De fapt nu au arătat decât că prezintă și ele o componentă nevrotică – pariez că multe dintre participante își asumă rolul de bărbat sau fug de măritiș pentru că se imaginează înrobite și supuse abuzurilor potențialului soț.  Deh, trebuie să trăiască și psihologii de pe urma cuiva…

Poate ne va fi mai bine când vom lăsa circul deoparte și nu ne vom mai comporta ca niște copii răsfățați la o vârstă la care avem alte lucruri mai importante de făcut.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: