Rețele sociale și legea sănătății la români


Mari frământări sociale în țărișoara noastră… Da, este un pic de ironie în ton, pentru că nu mă pot abține.

Hai să mai vedem odată indicii culturali de pe la noi, așa cum sunt definiți de către Geert Hofstede:

 

PDI reflectă distanța față de putere, mai exact atitudinea pe care o avem față de inegalitatea socială. Observăm că valoarea este 90 – foarte mare. În treacăt vă spun că Angola are 80 iar Statele Unite au 40. Ce înseamnă asta? Că fiecare dintre noi acceptăm faptul că societatea este stratificată, că fiecare dintre noi are un loc bine stabilit acolo; mai ales, nu căutăm justificare. Avem nevoie de un lider care să ne spună, în orice situație, ce anume este de făcut. IDV reprezintă individualismul – valoarea mică, de doar 30 arată că suntem o societate bazată pe colectivism. Nu ne asumăm răspunderea individual, ne place mai mult în turmă. Ne place să facem parte dintr-un grup, indiferent că este galerie de fotbal sau familie, de bază sau lărgită prin alianțe. Suntem, în același timp și o societate feminină, deoarece la MAS – masculinitate avem 42. Vorbim mai mult despre muncă decât despre felul cum ne trăim viața. Vrem egalitate la locul de muncă, conflictele le negociem. Adorăm timpul liber. UAI reprezintă felul cum ne comportăm față de faptul că viitorul nu poate fi prezis. Mare, 90. Adică ne plac regulile. Avem alergie dacă vine cineva cu o soluție ieșită din comun. Ne palce să fim sau să părem ocupați atunci când lucrăm. Securitatea socială este foarte importantă pentru noi.

 

De ce am început cu cifrele? Pentru că am niște semne de întrebare legat de ceea ce se întâmplă prin piețele patriei. Hai să ne amintim cum a fost atunci când sindicatele au vrut să scoată lumea în stradă cum s-au comportat protestatarii, un număr infim față de previziuni: au dansat Dansul pinguinului! Nu ieșim pentru o idee; se încearcă să ni se spună că acum lumea a ieșit pentru Arafat. Îmi pare rău, dar omul ăsta a intrat la mijloc, nevinovat. Unii încearcă să facă paralele cu 1989. Nu merge. Metafora nu se potrivește contextului european.

O fi vreo coincidență cu proaspetele acuze aduse lui Viorel Hrebenciuc? PSD-ul are o masă de manevră pe care se poate baza în toate marile orașe. Oameni de care partidul are grijă cu excursii, pachete de sărbători, mese festive cu diferite ocazii. S-a spus că lumea a fost mobilizată pe rețelele de socializare. Hai să nu exagerăm! Ia să ne uităm un pic la niște fotografii luate de pe net:

numai fețe de utilizatori de Facebook! Plus că mesajul ținut de doamna din poză, fiind între ghilimele, ne arată că nu este asumat de dânsa… ei, asta este o altă discuție. Da, am văzut campania de pe această rețea a Antenei 3. Sigur, cifrele sunt impresionante. Numai că tot ceea ce nu se vede și nu se poate controla, nu poate decât să sprijine ideea de bandwagon, pentru a-i face pe alții, nehotărâți, să se alăture. Și de la sloganuri ca Arafat – clonat! s-a ajuns la Anticipate – nu comasate! Alunecarea aceasta spre discursul politic nu-mi place și îmi dă sentimentul că suntem martorii unei uriașe manipulări. O manipulare în care ne implică niște indivizi la fel ca noi, pe care poate oricare dintre noi ar face-o dacă s-ar afla în locul lor, pentru că nu este vorba de inteligență ci doar de poziția pe care fiecare vrea să și-o apere; mai ales că Hofstede ne zice că este ceva ce acceptăm foarte ușor.

Că tot veni vorba de Lege: hai să recunoaștem că SMURD-ul nu era în pericol. Legea este necesară dar, în acest moment mă bucur că a fost retrasă.

Poate specialiștii care o vor relua își vor aminti – chiar dacă la noi sistem de sănătate este echivalent cu sistem medical, și de sănătatea mentală. Poate că în viitor nu se vor defini doar medicii de familie și dentist ci și psihiatrul și psihologul (chiar dacă aceste din urmă are legea 213 din 2004). Mai mult chiar, aceste două personaje pot interveni în asistența de urgență, atât în cazuri individuale cât, mai ales, în caz de dezastre. Până acum nu i-a împiedicat nimeni să o facă. Nici chiar ei nu s-au împiedicat. Nu i-am văzut la vreo intervenție. Dacă îi întrebi dacă se pricep vei observa că se simt jigniți. Sau vor spune că ei trebuie să lucreze doar în cabinet. De unde și până unde asta? ….

Este doar o sugestie pe care o ridic aici. Iar în altă parte nu prea am loc de prea mulți pricepuți în toate!

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: