Cum s-a impus Romney in fata lui Obama


Ieri a avut loc prima dezbatere intre cei doi aspiranti la functia de presedinte al Statelor Unite. Transcriptul acesteia se poate gasi aici. Pe baza acestui transcript s-a facut analiza lingvistica a discursului fiecarui subiect iar rezultatul va permite sa concluzionam care dintre ei s-a situat pe o pozitie superioara celuilalt. Nu este o analiza clasica de discurs. Ambii candidati au avut un contract de comunicare conform situatiei cerute, au aratat ca stiu si ca isi asuma raspunsurile la intrebarile moderatorului. Dar faptul ca raspunsurile au fost libere ne permite sa identificam unele aspecte ale amprentei conversationale a fiecaruia dintre subiecti si, in urma corelatiei acesteia cu dimensiunile culturale americane sa obtinem unele rezultate interesante.

1. Cine sunt americanii?

Dimensiunile culturale stabilite de Geert Hofstede specifice culturii americane sunt prezentate mai jos:

Se remarca de la inceput valoarea mica a distantei fata de putere. Asta inseamna ca egalitatea in fata legii este acceptata fara nici o rezerva. Nimeni nu s-ar fi mirat acolo de o decizie judecatoreasca in urma careia un oficial ar ajunge dupa gratii – la noi, valoarea este de 90, de unde si rumoarea in cazul Adrian Nastase. Managerii sunt numiti ca urmare a competentei iar relatiile dintre acestia si expertii pe care ii au in subordine – care le pot lua locul si care chiar pot aspira la o asemenea pozitie, sunt stranse. Comunicarea dintre acestia este informala, directa si participativa. La americani, ideea ca oricine poate aspira chiar la functia de presedinte este o certitudine.

America are o cultura individualista. Pe scurt, fiecare este interesat de sine insusi si de familie. Cultura proprietatii private are alte valente la popoarele anglo-saxone fata de cele latine, care asteapta un lider sa le dea directia. In relatiile de lucru angajatii sunt incurajati si chiar au initiativa, iar promovarea se face pe competenta (nu numai se clameaza).

Societatea americana este una masculina. De mici americanii invata ca trebuie sa stie sa faca ceva in viata, ca numai asa pot evolua. Competitia este incurajata si numai cei cu adevarat buni pot ajunge in varf. Conflictele sunt rezolvate individual – fara interventia cuiva de sus iar scopul fiecarei parti este de a castiga.

Americanii accepta incertitudinea mult mai usor decat alte culturi (la noi, de exemplu, valoarea este de 91). Ideile noi, produsele inovative sunt imediat puse in practica. Toleranta la pareri divergente este ridicata. Nu se pune accentul pe reguli si nici pe o expresivitate emotionala ridicata.

Ultima valoare ne indica faptul ca societatea americana este una orientata pe termen scurt. Rezultatele sunt cerute repede in afaceri, eventual la nivel de trimestru. Concluzia este ca autoreglarea functioneaza foarte bine si permanent.

2. Rezultate dezbatere:

Fisa de lucru este prezentata mai jos. Subiectii au fost comparati doar intre ei, nefiind luat in calcul un reper, un model ideal. Repet, vorbim aici de amprenta conversationala a fiecaruia dintre cei doi.

La prima vedere diferentele sunt nesemnificative, ambii subiecti avand aceeasi structura a limbajului. Totusi, se remarca de la inceput accentul pus de Romney pe pronumele EU si folosirea de catre Obama cu predilectie a celui la persoana a doua, plural. Marcam aici o corelatie cu dimensiunea culturala prezentata mai sus. Se observa prima diferenta dintre cei doi: Obama cooperativ iar Romney individualist. Obama a folosit mai mult decat contracandidatul sau conditionalul, incertitudinea si explicatia ceea ce il face mai nesigur decat celalalt. Ambii prefera sa se orienteze spre ceva decat sa se indeparteze de ceva. Obama a fost mai orientat spre specific, spre amanunte decat Romney, orientat spre general – calitate clara a unui lider care nu are timp de detalii. Ambii sunt orientati spre persoane si, foarte interesant, ambii prezinta ca sistem principal de comunicare cel auditiv. Ambii au pus accentul pe temele sociale (normal, acesta este si scopul dezbaterii), si-au argumentat parerile in mod rational si prezinta o ridicata kinesezie (denota o buna sanatate fizica). Obama a facut apel la emotii negative mai mult decat Romney ceea ce, in final, ne face sa tragem concluzia ca a pierdut teren in aceasta prima dezbatere.

In postarile viitoare vor fi analizate si celelalte doua dezbateri. Lansez ipoteza conform careia nu vom avea schimbari esentiale si asta deoarece este greu pentru cineva sa isi controleze limbajul liber. Indiferent de temele viitoare cei doi ar trebui sa utilizeze acelasi stil conversational. A doua ipoteza este aceea ca, pe baza acestor rezultate, Mitt Romney va fi urmatorul presedinte al Statelor Unite. Urmeaza sa vedem care dintre ele se va confirma.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: