Să facem cunoştinţă cu Năstase. Cu Adrian Năstase.


La început de an Adrian Năstase a scris un editorial pentru Jurnalul Naţional. Nimic deosebit până aici. Deja toată lumea s-a obişnuit cu prezenţa regulată a punctelor de vedere ale fostului prim-ministru în mass-media. Enunţul acesta, totuşi, este destul de relevant în ceea ce priveşte personalitatea autorului. Hai să facem cunoştinţă cu el, în doi paşi!

Primul pas este acela de a identifica acele constante de enunţare care determină modul de acţiune al autorului.  Acesta începe cu constatarea faptului că, odată cu începutul unui nou an, USL – în calitatea de alianţă victorioasă a anului 2012, are drept sarcină organizarea viitorului. Apare imediat discursul raportat la primele cuvinte care apar în filmul lui Orwell, 1984. Film care prezintă un puternic sistem de propagandă şi care înseamnă, pe scurt, manipularea imaginii şi a informaţiei de către un lider cu scopul de a-şi asigura dominarea celor de sub el. Urmează o serie de întrebări, al căror scop real este acela de a-i atribui lui Adrian Năstase  un ascendent asupra cititorilor politicieni din USL. Oamenii simpli nu contează. Acest lucru devine vizibil mai ales atunci când autorul ne prezintă o opinie: ceea ce crede el că ar fi nevoile fundamentale ale românilor (demnitate, reuşită personală, diminuarea decalajelor dintre sat şi oraş şi nevoia de progres). Nevoi care se remarcă prin faptul că sunt total opuse dimensiunilor culturale româneşti fiind mai degrabă orientate spre culturi anglo-saxone. Sigur, sună bine şi sigur există oameni în România care au astfel de priorităţi. Dar nu sunt priorităţi pentru toti românii! Atât pe parcurs cât şi la final, mai face două discursuri raportate, unul la un economist de dreapta (pe care nu îl numeşte, tocmai pentru a induce minimizarea acestuia) şi cel din final la Anthony Giddens – promotorul celei de a Treia Căi, foarte apreciat în rândurile PSD.

Al doilea pas este acela de a evalua profilul autorului folosind analiza cuvintelor cumulată cu constantele de enuţare identificate mai sus:

nastase copy

Deşi pare ciudat, Adrian Năstase nu este un lider. El reacţionează, nu iniţiază. Îşi orientează atenţia, mai degrabă, spre ceea ce merge în direcţia greşită. Sigur, este interesat în a rezolva problemele numai că are dificultăţi în a se concentra pe obiective. Se raportează la alţii şi pentru el contează enorm să aibă proceduri clare pe care să le urmeze. Face parte din oamenii care acceptă schimbarea odată pe an, cu condiţia să nu fie prea drastică (pentru ultima nu a fost cazul). Are nevoie de schimbare odată la 5-7 ani. Preferă ca situaţiile să evolueze uşor. Preferă imaginea de ansamblu celei specifice, conceptele faţă de detalii. Orientarea atenţiei este către sine. Nu pune accent pe exteriorizarea emoţiilor. Are nevoie de timp pentru a răspunde la un stimul iar răspunsul este unul în care crede şi pe care îl consideră corespunzător. Nu este interesat în a realiza un raport cu cei din jur. Cei din jur sunt utili atâta timp cât pot să îşi asume răspunderea cu sau pentru el. Răspunsul la stres este cel bazat pe raţiune. Din acest motiv nu intră în panică. Apare deja prima incongruenţă legată de tentativa de sinucidere. Mai degrabă a fost spectacol la televiziune decât realitate.

În profiling răspunsurile la întrebările Cine?, Cum? şi De ce? sunt interdependente. Ştim cine este subiectul, ştim cum ne vorbeşte, cum s-a purtat şi cum se poartă. De ce o face într-un asemenea mod? Răspunsul este simplu: pentru a ne manipula, pentru a ne controla şi pentru a ne domina.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: