Intrarea în Schengen


Coincidenţă sau nu pentru că mergem la pachet, noi şi bulgarii suntem foarte asemănători din punct de vedere cultural. Dovada este aici (Geert Hofstede):

dim cult eur

Pentru comparaţie au fost luate ţări de la graniţa spaţiului Schengen, deoarece o problemă vitală este legată de securizarea accesului în această arie.

schengen_countries2

 

Am înţeles că din punct de vedere tehnic îndeplinim condiţiile. Atunci ce anume a rămas? Nu pot decât să mă gândesc la oameni. La noi. Clasa politică nu s-a schimbat prea mult după 1989. Adică este formată din cei care au avut legături cu vechiul regim, din cei care în societatea socialistă ar fi avut un viitor gri – repetenţi, pierde-vară, etc. şi se reînnoieşte cu indivizi care au o diplomă în te miri ce şi care le dă impresia că pot pretinde să fie şefi sau directori chiar dacă nu ştiu nimic. Cei care ştiu o meserie şi care chiar pot aduce un plus sunt încă puţini iar sistemul piramidal de relaţii şi cunoştinţe – a se vedea dimensiunea „Distanţa faţă de putere” – 90 la noi, le îngrădeşte sfera de acţiune. Cum să te simţi în siguranţă tu, cetăţean din ţări civilizate, când ştii că la graniţă sunt indivizi care fac parte dintr-o ierarhie al cărui cap preferă să tranşeze problemele prin negociere (suntem o societate feminină) şi care nici nu este deschis la nou (evitarea incertitudinii este 90), adică nici măcar capabil să accepte să privească lucrurile şi din alte puncte de vedere?

Poate cineva spune că exagerez, intrepretând un grafic. Amintiţi-vă doar declaraţiile pline de veneraţie ale celor din PSD privind revenirea lui Adrian Năstase pe aceeaşi funcţie pa care o avea în partid. Amintiţi-vă că există un Marian Vanghelie (PSD) sau un Mihaiţă Calimente (PNL) sau un Traian Igaş (PDL) sau un Dan Diaconescu (PPDD). Iar luările de poziţie ale liderilor USL prin care arătau că nu se roagă de occidentali să ne primească în Schengen sunt doar pentru noi. Acolo nu le dă nimeni atenţie. Aici însă îşi întăresc poziţia de putere în faţă oamenilor simpli care aşteaptă cu înfrigurare noi scumpiri, noi taxe, noi reduceri de salarii sau  disponibilizări,  fără a avea curajul de a ieşi în stradă – tot la dimensiunile de mai sus trebuie să priviţi pentru a înţelege de ce. Iar a conduce folosind teme de comunicare ca fricaţapul ispăşitor sau străinul poate fi chiar foarte comod. Chiar plăcut şi palpitant pentru o anume categorie.

Ce ar fi de făcut? Nu ştiu. Este clar că lucrurile trebuie abordate mult mai detaliat, mai fin decât într-o postare pe un blog. Dar este clar că începutul schimbării trebuie să-l facem la noi. La oameni. Asta dacă vrem să facem parte din rândul ţărilor civilizate. Se pune totuşi o întrebare: ce înseamnă civilizaţie pentru noi?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: