Oameni şi şobolani. La prezent.


Blogalinitiative.ro şi o organizaţie non-guvernamentală au lansat o nouă campanie. O campanie care ar avea ca obiectiv combaterea violenţei la adresa copiilor. Personal, nu agreez deloc ideea. Pentru a explica, hai să vă povestesc un experiment simpatic.

Attractive young male rodentÎntr-o cuşcă se află un şobolan, căruia i se adminintrează şocuri electrice aleatoriu. Cu alte cuvinte, micul animal nu are nici o şansă de a putea anticipa când va primi şocul. După o anume perioadă, în care eroul nostru a fost bine atins, se introduce alături de el, în cuşcă, un şoricel. Ce credeţi că va face şobolanul în pauza dintre două şocuri electrice, în noua situaţie?

… cum probabil unii au bănuit, se va repezi la şoricel şi-l va muşca. Îl va umple de sânge ba chiar îl poate ucide.

Trist, dacă ne gândim la bietele făpturi supuse experimentelor oamenilor. Şi mai trist este faptul că facem experimente tocmai pentru a învăţa, pentru a ne înţelege şi a evolua dar realitatea arată că toate acestea le facem foarte încet.

Să vedem ce avem astăzi, în jurul nostru. Oameni disponibilizaţi, cu sau fără plăţi compensatorii. Greve cu specific local, adică fără forţă şi pline de umor negru. Incertitudini legate de evoluţia unui copil în sistemul de învăţământ. Probleme în spitale şi în aprovizionarea cu medicamente. Judecători corupţi şi politicieni care deşi leagă greu două cuvinte apar aproape zilnic la televiziuni pentru a ne da lecţii… Este destul pentru a înţelege că violenţa în familie, în societatea noastră, deja devine normală? Nu trebuie să fii geniu pentru a face o analogie între şobolanul din experiment şi omul simplu de pe la noi.

Nu vreau să-i scuz în nici un fel pe cei care se descarcă folosind bătaia la adresa celor mai mici care au nenorocul de a le fi prin preajmă. Vreau să subliniez faptul că dacă vrem să limităm fenomenul trebuie să avem o transformare în societate. Nu o campanie, nu zece campanii. De fapt, acestea nu fac decât să atragă atenţia asupra unor organizaţii şi atât. Este un fel de auto-promovare, un fel de a ne reaminti că există şi că nu stau de pomană. Este cam aceeaşi situaţie descrisă de  Ilf şi Petrov în care un individ împinge pe stradă un butoi pentru a i se da atenţie. Pentru că subiecţii vizaţi de o asemenea campanie nici nu vor da atenţie unor astfel de mesaje.

Şi pentru că veni vorba de mesaje. De ce nu trebuie să folosim etichete? Da, am înţeles că se face referire la cele negative, dar… de ce mai avem noţiunea de etichetă dacă nu vrem să o folosim? Deja mă trece un fior gândindu-mă la cartea 1984 a lui Orwell, în care oamenii erau toţi la fel, în acelaşi uniforme, în acelaşi tip de locuinţe, mâncând la cantine acelaşi raţii. Da, am exagerat. Numai că a eticheta este una şi a fi violent este totuşi alta, chiar dacă se pot lega. O etichetă negativă îl poate împinge pe copil să-şi supracompenseze un defect şi să-şi depăşească astfel condiţia. Una pozitivă deja este evident că îl ajută, dacă o merită. Spun asta pentru că avem destule exemple de indivizi gratificaţi cu poziţii în care nu pot demonstra nici o competenţă. Deh, nu poţi face dintr-o mârţoagă un cal de curse, ne spune Adriana Săftoiu.

Câteodată poate chiar este mai bine să nu facem nimic. Poate părea ciudat în tumultul vremurilor noastre, în care fiecare se zbate să demonstreze ceva. Ajunge să ne oprim, să tragem aer în piept, să privim în jur şi să ne încăpăţânăm să vedem ceva frumos. Şi să zâmbim. Pentru că degeaba alergi repede dacă o faci în direcţia opusă.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: