Escrocheria în vremea crizei


Acum câteva zile am întâlnit prin centrul oraşului afişul de mai jos:

IMG_20130319_121247copy2Mesajul ăsta a umplut paharul! Cam de prin toamna anului trecut am observat o creştere a „ofertelor” de servicii propuse de către „profesionişti” care vor să ajute, pentru că pot să ajute, zic ei. Bineînţeles, primii la care fac referire sunt cei din aria resurselor umane. Pe de o parte, unii dintre ei au bloguri. Aici găsim tot felul de recomandări pentru cei care sunt în postura de (a fi) disponibilizaţi. Aflăm, de exemplu, după o metodologie de revistă de week-end, cum să ne comportăm în timpul unui interviu. Aflăm că dă bine la CV să fim voluntari! Ca şi cum la supermarket îţi cere carneţelul cu pontajul la strâns gunoiul în locul autorităţilor! Aflăm, de asemenea, că dacă vrei să te inscri la un anume post, ai şanse să faci parte dintr-o echipă tânără şi să ai un program flexibil. Sigur, nu dă bine să spui că şansele de evoluţie pentru un nou venit sunt nule şi că programul flexibil înseamnă de fapt lucru permanent peste program – de cele mai multe ori fără rost.

Mai avem oferte pentru patroni. Li se explică faptul că trebuie să le zâmbească angajaţilor şi că aceştia pot fi motivaţi dacă li se spune „La mulţi ani!” de ziua lor. Nu mai spune, domnule! Chiar aşa, ai impresia că ai descoperit roata, nu? Nimic despre o metodologie care, în cazul utilizării, îi va permite conducerii să ia măsuri pe direcţiile a, b şi c.

Tot cei din resursele umane vin cu o ofertă pentru elevi şi studenţi, aceea de consiliere pentru carieră. Din păcate nu toţi sunt certificaţi de Colegiul psihologilor pentru asta şi, cel mai rău, nu ştiu câţi dintre cei care sunt calificaţi sunt în stare să treacă de o banală discuţie cu nimic deosebită faţă de cea pe care potenţialul candidat ar avea-o cu vecina de scară, la o cafea.

Ajungem un pic mai aproape de tema iniţială şi îmi amintesc de domeniul psihotroniei, care le dă apă la moară la tot felul de rataţi şi le permite, tot datorită neştiinţei şi superficialităţii celor din jur să se înconjoare cu aure prea grele datorită cuvintelor folosite. Cum naiba poţi avea tupeul să scrii într-o carte că poţi prevedea cutremurele doar adunând cifrele unor ani!?!? Pe de altă parte, puţini ştiu că Aleodor Manolea, de exemplu, nu are nici o calificare în folosirea hipnozei şi anul trecut încă era în supervizare pentru terapii cognitiv-comportamentale. Dar aşa s-a recomandat. Nu-i vina lui în totalitate ci şi a celor care l-au crezut şi angajat fără să verifice.

Despre hipnoză toată lumea vorbeşte dar puţini ştiu şi o folosesc corect. De cele mai multe ori se ajunge la relaxare şi atât. Iar când vorbim de spectacole…ei, problema se schimbă. Asta pentru că orice subiect care este scos pe scenă pentru nu ştiu ce demonstraţie, ştiind că publicul din sală are anumite aşteptări la el, se va conforma la această presiune. Nu este vorba de hipnoză sau de puterea celui care susţine spectacolul ci doar de domeniile conformism şi obedienţă ale psihologiei sociale. Acelaşi lucru se poate spune şi despre filmul BBC-ului în care, chipurile, folosind hipnoza se poate induce un comportament criminal unui individ.

Şi totuşi, afişul de mai sus şochează prin ieşirea din normalitatea discursului unui asemenea anunţ. Datorită acestui fapt s-ar putea spune că influenţează. Da, numai că orice proces de comunicare are rol de influenţare. Omul nostru începe prin a se poziţiona într-o postură de autoritate, folosind cuvinte complicate şi misterioase. Doar cunoscătorii pot face uz de aşa ceva, nu? Se manipulează, în continuare, relaţiile dintre promotorul spectacolului şi privitorul afişului. Primul vrea să seducă atât omul simplu – prin spectacol, cât şi profesionişti din sfere conexe – când vorbeşte de conferinţă. Nu este pentru oricine acest subiect! Doar cei peste 18 ani au dreptul să participe. Unde mai întâlnim restricţia asta?…. Normele sociale sunt şi ele afectate de folosirea cuvintelor cu impact. Tot impact s-a dorit probabil arătând maşinile de găurit numai că totul  a devenit deja deplasat. Autorul îşi creează o identitate de om simplu, normal, care este în stare să facă lucruri nemaiîntâlnite. Ce procedee de propagandă avem? Păi apelul la autoritate, exagerarea consecinţelor, sublinieri, urgenţa falsă, raritatea, şocul, folosirea gesturilor.

Chiar este suficient pentru a convinge? Poate că da. Sunt convins că sala va fi plină. Numai că cei care vor plăti pentru aşa ceva îşi merită soarta de a trăi în falsitate.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: