Propaganda din zilele noastre


WAR

 

Pe la începutul acestui an a apărut o cărţulie: „Principiile elementare ale propagandei de război” de Anne Morelli. În esenţă, diferenţele faţă de alţi autori din acest domeniu (J-M Domenach, J. Ellul, B. Teodorescu, A. Muchielli, Şt. Stănciugelu, E. Bernays) sunt la percepţiile personale, la interpretarea personală a fenomenului. Tocmai acest fapt justifică acordarea atenţiei fiecărui actor care abordază acest subiect şi care, bineînţeles, merită.

Ei bine, Anne Morelli merită atenţie. Al 6-lea principiu propus de ea este „Adversarul foloseşte arme interzise„.

Să ne amintim că odată cu începutul intervenţiei franceze din Mali, tot la începutul acestui an, prin reţelele sociale apăreau îngrijorări cu privire la posibilul sprijin în utilizarea armelor chimice de către rebeli, dat de un fost ofiţer american. De vreo două zile CNN-ul dezbate utilizarea, deocamdată pe scară mică, a armelor chimice de către regimul Assad. Sursa este israeliană şi faptul a fost confirmat de şeful de stat major al rebelilor. Oare cum ar fi fost dacă cel din urmă nu o confirma?!?!

În acest din urmă exemplu se remarcă multipla poziţionare spaţială, într-un interval scurt de timp, a mesajului, coroborată cu sincronizarea mai multor surse. Acestea nu fac decât să constate, deocamdată, o încălcare îngrijorătoare a normelor acceptate de întreaga comunitate internaţională: nefolosirea armelor chimice. Dacă ar fi interzise, ar trebui să fie şi distruse, să nu mai existe pe la nimeni, nu? Nu vom vedea aşa ceva! Revenind, marii actori se poziţionează, cel puţin acum, în rolul celor buni, în rolul celor care au grijă de omenire. Implicit, ni se sugerează că relaţiile dintre regimul sirian şi propria populaţie nu sunt dintre cele mai calde. Tot subtil se continuă cu manipularea normelor: sursele sunt serviciile de informaţii. Nu ştim care dintre ele, dar oricine este convins că de oriunde ar fi acestea sunt credibile. Tema folosită, evident, apelul la teamă. Are fi de dorit chiar ca omenirea să se roage de marile puteri să pună capăt regimului dictatorial de la Damasc. Nu se întreabă nimeni de ce, în epoca internetului, nu s-a găsit nimeni din Aleppo, oraşul în care se suspectează folosirea armelor chimice, care să posteze pe YouTube imagini cu oameni infectaţi. Nu că nici acestea nu ar putea fi trucate sau filmate oriunde în lume. Dar parcă părea mai de bun simţ să apară înaintea declaraţiei unui oficial de peste graniţe.

Ca şi în cazul evenimentului din Boston, am rezerve mari în a crede ceea ce se spune. Păcat. Ori ne cred proşti, ori chiar suntem proşti, ori nu contăm. 2 din 3.

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: