Să ne curăţăm sufletul de păcate… pentru a face loc la altele. Doar are cine să răspundă.


propaganda religioasa

Trebuie să recunosc faptul că este cea mai sinceră remarcă auzită zilele astea pe Twitter. Arată că lumea gândeşte şi că interpretează cu umor momentele care ne marchează anii. Şi când mă gândesc că de la Moise a început totul…

Moise ar fi fost chiar şi în zilele noastre un excelent director de campanie. Pentru orice fel de campanie. La vremea lui a redefinit normele (numai cu 10 porunci, pentru a putea fi socotite uşor, pe degete) bazat fiind pe o poziţie privilegiată în societate, pe o relaţie asumată cu divinitatea dând oamenilor simpli o nouă identitate, făcând apel la teamă. A oferit o explicaţie oamenilor. Aceea că există doar un Dumnezeu. Şi că acela este foarte gelos; nu va pregeta să-i pedepsească pe aceeai care nu i se vor supune lui şi numai lui. În schimb, omul va putea avea sentimentul de control al propriului destin.

De ce oare a fost nevoie ca poruncile să fie definite folosind negaţia? „Să nu furi!”, „Să nu ucizi!”, „Să nu minţi!” sunt doar trei. Singurele care nu au forma asta sunt cele legate de cinstirea zilei Domnului şi a părinţilor. Oare acestea arată o proiecţie a lui Moise sau au fost gândite pentru a împinge permanent oamenii spre aceste păcate? Acum ştim, de la bunicul Freud că inconştientul nu foloseşte negaţia. Cu alte cuvinte, tot ceea ce negăm este adus în prim planul conştiinţei. De ce oare nu le-a poruncit să spună adevărul şi numai adevărul? De ce lu le-a poruncit să aibă grijă de orice fiinţă umană pe care o întâlnesc? Nu ştim şi nu vom şti niciodată ce a fost în capul lui Moise.

A apărut apoi Isus. Despre care toată lumea ştie că a luat asupra lui toate păcatele omenirii. Adică da, oamenii nu erau în stare să urmeze poruncile lui Moise. Mai ucideau, mai minţeau, etc. Şi s-au simţit izbăviţi. Şi au luat-o şi o iau de la capăt cu comportamentul lor de turmă tembelă pentru că an de an va veni un moment în care cel răspunzător pentru a le lua mizeriile pe care şi le fac lor sau altora va învia. Şi astfel îşi vor menţine nealterat sentimentul de control al propriului destin.

O fi în regulă? Am fost astăzi cu pisicul în parc. Într-un loc nou pentru el. M-a fascinat curiozitatea şi viteza cu care se arunca în necunoscut! Se abandonase situaţiei şi, în acelaşi timp, deţinea controlul. Din păcate, tocmai datorită dorinţei de a avea un control asupra viitorului nostru i-am lăsat pe alţii să o facă. Alţii ne controlează. Prin frică, prin plăcere, nu contează cum. Pur şi simplu o fac. Iar un animăluţ mic ne poate arăta ce am fi putut dezvolta dacă eram cu adevărat liberi. Priviţi, dacă aveţi răbdare şi învăţaţi, dacă veţi considera că merită:

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: