Cum poliţia îl interpretează pe dos pe Shakespeare. Din nou…


În „Romeo şi Julieta” scriitorul britanic pune accentul pe forme cu fond. Ne explică faptul că un trandafir miroase la fel de frumos, indiferent cum l-am denumi.

rose

Ştirea zile de azi, apărută chiar de dimineaţă, este că poliţia va avea un nou serviciu, de analiză comportamentală, care se va ocupa de realizarea profilurilor psihologice ale infractorilor periculoşi.

Poliţia mai punctează odată la capitolul imagine. Din păcate, am impresia că totul se va rezuma doar aici, la imagine. De ce spun asta? Hai să ne amintim de august 2011. Scriam aici despre modul de acţiune al negociatorilor aceleiaşi instituţii. Un mod de acţiune defectuos, în care trei negociatori erau faţă în faţă cu un individ şi se rugau de el să coboare. Dacă mai sunt imaginile video pe YouTube, veţi vedea cum unul dintre acei negociatori fumează. Inadmisibil pentru cineva care se laudă că a fost antrenat de FBI.

Cu toate acestea, tot la capitolul imagine băieţii stau bine. Apar fotografii prin care li se aduc mulţumiri.

2_37878800

Oare pentru ce? Pentru că îşi pierd vremea cu indivizi cu care chiar nu trebuie pierdută vremea?

Să ne amintim şi de băieţii de la jandarmerie, cu maieuri albe.

maxresdefault

I-am văzut la demonstraţii iar prestaţia le-a fost mediocră. La cea de acum o săptămână unul dintre ei chiar se luase la ceartă cu o reporteriţă. Interesant este faptul că negociatorii de la jandarmerie sunt subofiţeri. Da, îmi veţi spune, dar au studii superioare. Ca toată România de astăzi, vă voi răspunde.

A fi negociator presupune studii de psihologie. De lungă durată. Completate de cele post-universitate şi de formare continuă. An de an. Trebuie ştii neuropsihologie şi modul de acţiune al diferitelor droguri asupra creierului uman. Presupune, de asemenea, aprofundarea programării neuro-lingvistice. Deşi pe piaţă sunt multe cărţi din acest domeniu, practica nu se poate face aplicând nişte tehnici învăţate pe de rost. Îndrăznesc să spun că pentru a fi bun în acest domeniu trebuie să ai o anume filozofie de viaţă. Iar această filozofie se formează în timp, nu apare peste noapte pentru că cineva a dat un ordin.

Faptul că au jachete sau maieuri pe care scrie ceva nu înseamnă că oamenii care le poartă chiar fac acea meserie. Măsura oricărui om sunt faptele sale, nu hainele pe care le poartă.

Dar să nu uităm că la noi formele fără fond sunt un brand naţional, după cum bine ne spune Constantin Schifirneţ în cartea lui cu acelaşi titlu. Merită să o citiţi, veţi avea o mare revelaţie despre realitatea din jur.

Să vorbim acum despre noul serviciu al poliţiei, cel de analiză comportamentală. Cine a văzut a citit romanele lui Thomas Harris sau a văzut filmele care le-au ecranizat, a auzit măcar o singură dată de FBI BAUFBI Behavioral Analysis Unit. Filozofia acestor structuri pleacă de la teoria behavioristă a lui Watson, atât de bine adaptată culturii americane şi destul de depărtată de cultura noastră. Prima dovadă este acţiunea jenantă a negociatorilor de care vorbeam mai sus. O alta vine din sfera psihoterapiei, în care cea cognitiv-comportamentală este prezentată ca fiind foarte populară în România şi, în acelaşi timp, practicienii recunosc faptul că lumea nu prea agrează vizitele la psiholog. Motivul este acelaşi. Se folosesc metode care nu se potrivesc culturii noastre. 

Mai mult decât atât. De vreo 4 ani există în România un curs pe Psychological profiler, foarte scump şi care nu oferă nicio competenţă. Asta pentru că titularul nu are acest gen de competenţe. Voi da un exemplu: în curiculă se vorbeşte despre psihologia campaniilor electorale precum şi de analize de discurs. Cum poţi vorbi campanii electorale când nu ai nicio pregătire pe comunicare politică? Cum poţi vorbi de analize de discurs când nu ai nici măcar un curs de profil? Din nou, forme fără fond. Din nou, falsitate.

Aştep să văd evoluţia celor din nou înfiinţatul serviciu. Sunt foarte sceptic. Iar dacă cineva implicat în domeniu vrea să comenteze cele scrise aici îl voi ruga să se abţină şi să prezinte în mass-media rezultate viabile.

Până una, alta, vorbind de profileri vă recomad să vă uitaţi la serialul care rulează în fiecare seară la PROTv, Psihologia minciunii. Personajul principal chiar există şi se numeşte Paul Ekman. Chiar şi fiică-sa este reală! 🙂 La editura Trei au apărut unele din cărţile sale traduse. Iar dacă sunteţi interesaţi să mergeţi mai departe puteţi să vă antrenaţi cu programele lui:

certificate_001

Anunțuri

2 răspunsuri to “Cum poliţia îl interpretează pe dos pe Shakespeare. Din nou…”

  1. As fi vrut sa nuantez putin comentariul insa citind tot articolul am fost desfiintat total prin argumentele date. Speram sa spun macar ca poate este un inceput timid si ca incetul cu incetul vom intra si noi intr-un fel de normalitate, a altora…

  2. Mulţumesc.
    Problema este că atunci când lucrăm la stat, fără a avea concurenţă, pe un domeniu punctual, riscăm să devenim autosuficienţi şi depăşiţi de evenimente. Porvocarea pe care o ceream în articol a venit în forţă astăzi, pregătită de câteva zile: dispariţia super mediatizată a copilei de 15 ani. Am auzit de celulă de criză, de sprijinul cerut de poliţie cetăţenilor, de implicarea celor de la informaţii… unde naiba sunt profilerii?!?! Au intrat în week-end? Mai multe în articolul pe care îl scriu acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: