Ar fi interesant…

… dacă înainte de a refuza vaccinarea, toți ar fi conștienți de majoritatea riscurilor la care se supun și la care îi pot expune pe cei din jur. Chiar pe cei din familie…

Este important sa purtam masca?

#poartamasca #COVID19 #responsabilitate

De ce va fi dificil de eradicat COVID19

As incepe prin a aminti ca, pe masura ce virusul se imprastie, poate suferi mutatii si astfel, chiar daca este in lucru un vaccin, este posibil ca acesta sa nu fie eficient, atunci cand va fi gata.

Pe de alta parte, noi, oamenii, prin comportamentul nostru, ne opunem unei stopari a extinderii epidemiei. Desi in marea majoritate oamenii asculta de autoritati – asa cum o demonstraza si experimentul lui Milgram – aproximativ 35% dintre acestia vor refuza sa ramana in carantina, de exemplu, sau sa urmeze indicatiie autoritatilor. Este posibil sa fim convinsi ca autoritatile sunt luate pe nepregatite, tocmai din acest motiv se ajunge la crize. In acelasi timp insa, in asemenea momente este nevoie atat de un comportament disciplinat al populatiei cat si de unul autoritar al guvernului.

Nu in ultimul rand, rezilienta statelor este diferita. Revenirea la conditiile de dinainte de epidemie este dificila, si depinde si de resursele de care dispune guvernul unei tari.

Avem astfel nevoie de locuri de cazare, de un flux continuu de resurse pentru carantinati si, de ce nu, de trupe care sa descurajeze deplasarile din/in zona de izolare. Da, o carantina eficienta se face cu forta, tocmai pentru ca in multimea de oameni obligati sa stea in acele conditii vor exista intotdeauna unii care vor dori sa faca ce vor ei, in detrimentul majoritatii.

Oricum, epidemia este un test pentru toti. Astept sa cada guvernul in Italia. La noi, inca numar mortii (de la 300 in sus ne va pica si noua orice guvern). Așteptăm starea de urgenta. Asteptam masuri mult mai dure decat aceea de a interzice adunarile mai mari de 1.000 persoane. Asteptam sa opreasca metroul, de exemplu. Sa se limiteze calatoriile in tara si in strainatate. Sa se ia masuri privind limitarea accesului la biserici. Si, destul de important, asteptam o informare continua, prin comunicate si nu neaparat prin persoana lui Raed Arafat. Roului purtatorilor de cuvant, la orice institutie, de stat sau privata, este acesta. Poate sefii au treaba sa rezolve problemele si nu au timp si nici talent sa se exprime asa cum trebuie sa o faca in fata unor camere tv. In plus, asteptam sa nu ni se mai vanda teme false, precum cea cu poluarea, ca dovada a unei comunicari publice lipsite de transparenta…

Nici nu vreau sa ma gandesc ce ar insemna o conjunctie intre COVID19 si migrantii care vor incepe sa zburde prin Europa!

Ce au in comun FB si Toyota?

Sunt instrumente.

Ce au in comun o poveste din India si prima sentinta data in cazul Colectiv?

In data de 16.12.2019 a fost data decizia in prima instanta in cazul Colectiv. Acest lucru mi-a amintit de o poveste indiana.

Care poveste? Pai cea cu cei trei prieteni care, odata regasiti dupa ani de umblat prin lume, unde au invatat magie, mergand pe un drum, afla fiecare ce stiu sa faca ceilalti.

“Eu, spune primul, am invatat o vraja care imi permite sa pun carne pe un os”. “interesant, spune al doilea, eu stiu – in cazul in are am in fata o bucata de os cu carne, sa fac sa apara vietatea careia i-au apartinut, dar aceasta va fi moarta”. “Extraordinar, spune si al treilea, eu am invata sa dau viata oricarei fiinte moarte”. 

Tot mergand ei asa, dau peste un os. Se privesc si se hotarasc sa isi incerce puterile. Astfel, primul sufla peste o si imediat apare carnea pe el. Sufla si al doilea si apare animalul. Era un leu. Si da, era mort. Sufla si al treilea peste cadavrul leului si il aduce la viata…

Doar ca leul, va dat seama, era cu stomacul gol dupa o asemena procedura. Drept urmare, ii mananca pe toti.

Povestea indiana face parte dintr-o serie care ajutau la dezvoltarea intelepciunii. Astfel, dupa ce o citeai, erai intrebat : care dintre cei trei prieteni a fost de vina pentru moartea tuturor ? Raspunsul este foarte simplu. Al treilea. Cel care a dat viata leului.

Ce intelegem noi de aici ? Cu siguranta ca patronii clubului sunt vinovati pentru felul in care au amenajat locatia, care nu a permis evacuarea rapida a oamenilor, si care nu au avut grija sa obtina toate aprobarile legale. Cu siguranta ca inspectorii ISU au fost delasatori, la fel ca si primarul Piedone si subalternele sale care au acordat avizele fara nicio verificare. Cu siguranta ca patroana firmei de artificii raspunde pentru produsela sale.

Cu toate astea, in lumina celor povestite mai sus, principalul responsabil – din punctul meu de vedere – este artificierul, care a amplasat si gestionat focurile. Si – cu toate ca multi nu vor fi de acord – participantii la evenimentul de acolo (da, dintre care au murit acei oameni) sunt la fel de vinovati pentru ca au acceptat sa intre intr-un astfel de loc nesigur. Aceste doua entitati – artificierul si participantii la eveniment – sunt cei care au dat viata la tot ceea ce s-a intamplat acolo, in acea noapte…

Deloc de neglijat este si momentul ales pentru aceasta decizie. Luni, 16.12, cand toata lumea vorbeste despre Revolutia din 1989. In comunicarea strategica acest tip de actiune (a da o stire in acelasi timp cu alta care are un grad emotional mai mare) se numeste Firebraking, si are drept scop stomparea extinderii discutiilor despre primul subiect. In situatia concreta din Romania, in care si cazul Caracal tine capul de afis, a fost o alegere buna. Banuiesc ca vom vedea ceva schimbari la sentinta definitiva, care vor fi anuntate intr-o vineri (tehnica “get out the trash”). Daca avem parte si de alt eveniment sensibil in acea zi, chiar si acordarea a unei treimi din pedepse ar trece fara probleme.

Pe de alta parte da, personal consider ca pedepsele sunt exagerate si ca au fost date pentru ca – se spune – opinia publica punea presiune. Nu cred ca justitia trebuie sa multumeasca opinia publica. Justitia trebuie sa fie dreapta. Atat.

Vor disparea companiile producatoare de tigari ?

As putea banui ca da.

Mai tineti minte reclamele de la Marlboro, de acum ceva vreme?

Cautau sa asocieze olfactiv, vizual si kinestezic tipul barbatului de actiune, plin de parf, obosit dar satisfacut de rezultate – intr-un moment de ragaz binemeritat – cu tigarile care si-au luat numele dupa strada unde se desfasura afacerea familiei. Accentul cadea pe publicul vizat, pe un anume personaj caruia i se adresa produsul. Tigara nu era pentru oricine. Doar pentru el. Iar el, personajul, stia asta.

Ei… astazi, din cauza scaderii consumului de tigari clasice, compania producatoare a tigarilor Marlboro (si nu numai), Philip Morris, a lansat o campanie de re-pozitionare, Unsmokeyourworld, cel mai probabil urmarind sa se impuna ca lider al noilor tendinte aparute in randul fumatorilor.

Narativa campaniei se centreaza pe dreptul consumatorului de a fi informat privind noile tehnologii de fumat, cu mult mai ”sanatoase” decat precedentele. Textul povestii este urmatorul:

If you don’t smoke, don’t start.
If you smoke, quit.
If you don’t quit, change.

We are all unsmokers.
Smokers and nonsmokers.
United we can rid smoke from our lives.

Everyone knows smoking causes lung cancer and other smoking-related diseases. Yet over a billion adults still smoke, and estimates are that there will still be more than 1 billion smokers in 2025.

But we can change that. We will change that. We will Unsmoke our World. Because it’s the smoke that’s the main problem, not the smokers. The best choice any smoker can make is to quit cigarettes and nicotine altogether. But smokers who would otherwise continue smoking should be given the opportunity to switch to science-backed, smoke-free alternatives.

It’s time for friends, family and colleagues to come together. To inspire each other. To help each other.

Together we can Unsmoke the World.

Desi mesajul – scris la nivelul clasei a VIII-a – pare ca ne indeamna la renuntarea la fumat, daca facem o analiza rapida a cuvintelor, in functie de ponderea lor, obtinem urmatoarea imagine:

Intelegem de aici ca promovarea fumatului este chiar agresiva. Din pacate, accentul cade pe comportament – recomandat unei audiente largi – si nu pe clientul potential. Deh, asta este beleaua cand te extinzi in lume. Nu mai stii cui sa te adresezi si atunci incerci sa le vorbesti tuturor. In Romania, echipa de aici – doar este romaneasca, nu??! – a dezvoltat ideea, cooptand Camera de Comert, si propunand interzicerea fumatului in zonele Pietei Expozitiei. Daca compania mama se centreaza acum pe oameni – fie ei si amestecati – romanii nostri care lucreaza la Philip Morris au interese in lumea oamenilor de afaceri. Bravo lor! Mai ales ca ei chiar cred, se pare, ca trebuie sa-i faca pe oameni sa se lase de fumat! Sa vedem de unde isi vor mai lua banii daca asta chiar se va intampla (ei, nici chiar asa!). Din cauza asta, in unele campanii, poti spune oricate prostii vrei. Unele lucruri (cum ar fi dorinta oamenilor de a fuma) nu se schimba.

Revenind, publicul asta larg, tintit acum de campania UnSmokeyourWorld, nu va mai face diferenta intre branduri ci se va orienta spre caracteristicile tehnice ale tigarilor electronice, de exemplu.

Din aceasta cauza, indraznesc sa cred ca ceea ce s-a construit odata tintind si/sau modificand perceptii – care pana la un anumit punct ar fi putut avea chiar un rol motivational, pozitiv, in viata individului – va fi inlocuit de industria gadgeturilor, care va cauta sa doteze, cel putin tinerele generatii (de la Y incolo) cu jucarii colorate, accesorii la purtator sofisticate prin constructie, care sa le sustina la nivel imaginar fitzele de viata sanatoasa, ajutandu-i in realitate sa imbatraneasca mai repede decat bunicii lor (care nu au avut parte de viata tumultoasa a retelelor sociale, a vietii derulate in ritm accelerat si a suprasolicitarii nervoase de acum).

Din aceasta cauza, indraznesc sa cred ca marile companii de tigari vor disparea, legendele vor disparea, povestile vor disparea, lasand locul unor structuri reci, automatizate, fara nimic omenesc in ele si care vor fi atat de periculoase pentru oameni, incat acum nici nu ne putem imagina.

Concluzie: cand faci ceva bine, continua pana la perfectiune. Daca vrei sa fii primul in toate, nu te va mai cunoaste nimeni.

Umorul in comunicarea politica

Cunoaștem episodul de la dineul din timpul Summit-ului NATO de la Londra, tinut intre 02-04.12. Comentariile liderilor canadian, francez si britanic la adresa președintelui american au facut deliciul presei.

Mai mult decât atat, subiectul a fost reflectat si in emisiunea Saturday Night Live.

Am citit cateva comentarii referitoare la felul in care este prezentat romanul. Da, este jenant. Pe de altă parte, ce ne spune filmulețul?

Efecte posibile? Creșterea simpatiei pentru președintele american, om care este bine intenționat – sa nu uitam, principala audiență a emisiunii este americană – dar și pentru România și Lituania, a căror imagine de entități mărunte, simple, le poate transforma in victime care cer si primesc simpatia publicului.

A, ca poate ar trebui să facem și noi ceva, pentru a ne construi o imagine care sa sustina obiectivele noastre in afara? Da… dar…

Pana la urma, si asta se poate chema Comunicare Strategică (chiar dacă nu ne aparține). Mulțumim, inca odată, partenerului american! 😁

Scoala noastră, cea de astăzi…

Olteanul care merge la Zoo si vede o girafa spune că „asa ceva nu exista”.

Ce așteptări avem de la oamenii ăștia, care se scuză spunând că testele in cauza fac parte dintr-o cercetare științifică?! Păi tocmai ca niciodata, la noi, nu s-a pus accentul pe aplicarea in practica a cunoștințelor teoretice. Niciodata nu am fost in stare sa planificăm ceva după o cercetare, făcută la noi sau de către altii. Din cauza asta am ajuns sa spunem ca nu trebuie sa ai scoala, pentru ca înveți de altii, la locul de munca. Iar studiile sunt doar pentru panoplie, doar asa, sa mazgalim ceva pentru a ne lua niste titluri.. Ne-a intrat în sânge faptul că teoria este diferită de practica. Suntem rupti de realitate si, fix din cauza asta, nu vrem să acceptăm că am luat-o pe aratura….

Ce au in comun scutul anti-racheta de la Deveselu si Danone?

In zilele de 19 si 25 noiembrie, pe pagina de FaceBook a Ambasadei SUA la Bucuresti au aparut mai intai fotografii, apoi un filmulet de 1 minut, despre vizita de informare a 20 de ambasadori si inalti reprezentanti ai statelor NATO la baza aeriana de la Deveselu (Romania).

https://www.facebook.com/bucharest.usembassy/

Daca urmariti prezentarea video, veti intelege ca:

• audienta tinta probabila a fost corpul ambasadorilor statelor NATO (nivelul textului este pentru absolventii de facultate), acestia fiind potentiali vectori de promovare a subiectului in tarile lor
• obiectivele probabile urmarite ar fi putut fi 1) mentinerea relatiilor bune intre SUA si aliatii din NATO si 2) schimbarea atitudinii opiniei publice din statele NATO privind asa-zisele intentii agresive ale SUA, tema promovata de Federatia Rusa
• aceste obiective au avut componente cognitive (cresterea intelegerii audientei privind misiunea bazei de la Deveselu), afective (cresterea interesului privind bazele militare americane la nivelul statelor NATO) si comportamentale (acceptarea bazelor militare americane pe teritoriile statelor NATO).
• au fost utilizate doua linii strategice pro-active, 1) actiune: creearea de eveniment (vizita in sine) si 2) comunicare generarea de stiri folosind tacticile comunicare interpersonala, cu ambasadorii si jurnalistii precum si promovarea in social media proprie (pagina de FB a ambasadei)

Din punct de vedere al teoriei, actiunea a urmat toate regulile din manual. Cumulata cu alte activitati de acest gen, in Europa, ar putea fi considerata ca parte a unei campanii de pozitionare a SUA, ca urmare a mediului de securitate fluid in care ne aflam.

Cat este de eficienta aceasta campanie? Evaluarea nu se poate limita doar la expunerea, angajarea, influenta, impactul si partizanatul celor care sunt abonati la pagina de FB a ambasadei. Tocmai am spus ca nu ei sunt audienta. Analiza, cel mai probail, urmeaza sa fie facuta pe o arie mai mare, dupa ceva vreme.

Daca va amintiti, acum ceva vreme, chiar in pragul aparitiei smantanii Tnuva, firma Danone s-a confruntat cu o adevarata criza de imagine, avand ca subiect principal calitatea produselor. Danone a investit masiv in publicitate iar una din tacticile folosite a fost aceea de a apela la lideri de opinie (influenceri, daca vreti), care au vizitat fabrica si care, intr-un anume fel, au garantat pentru calitatea produselor. Ceea ce a facut ambasada SUA la Bucuresti pare ca este din acelasi film.

Si totusi… la ce scara trebuie lucrat astfel incat, mesaje si/sau stiri din aceasta categorie sa poate avea efect la nivel continental? Este greu de spus.

Un asemenea demers (pozitionare/re-pozitionare) se atinge folosind o ruta de comunicare indirecta. De exemplu, daca din intamplare o drona – nu neaparat ruseasca sau iraniana – este scapata de sub control si pune astfel in pericol o localitate dintr-o tara NATO, aceasta poate fi interceptata de catre rachetele de la Deveselu, in mod real. Nu trebuie decat o singura situatie, promovata la nivelul tuturor statelor NATO si la care se poate atasa, in final, mult mai elegant si natural decat in acest caz, mesajul presedintelui Trump, de solidaritate cu aliatii SUA din NATO.

De ce oare avem impresia ca stim intotdeauna ce trebuie sa faca ceilalti??

In articolul scris imediat ce a terminat de votat, dupa cum ne povesteste chiar el, Cristian Tudor Popescu este foarte suparat deoarece tinerii nu au iest inca sa-si exercite acest drept…

Nu stiu de unde a tras concluzia asta dl. Popescu. Poate o fi avut acces la anumite sondaje. Presupunand ca are dreptate si ca cei tineri (cu varsta cuprinsa intre 18 si 35 ani) ar fi cei care nu au o prezenta senificativa, nu pot sa nu fac unele constatari:

• a vota este un drept, iar alegerea de a uza de acesta este o optiune personala;
• autorul cauta sa asocieze o varianta a acestei alegeri libere – a nu se prezenta la vot – cu mentalitatea de sclav;
• fiind in masura sa atribuie etichete, intr-o nota furioasa si dipretuitoare, autorul se pozitioneaza ca o autoritate – un stapan, cu alte cuvinte;
• exemplul personal al autorului si cel al lui Ion Iliescu (oameni responsabili, ne-lenesi, care au votat) ar trebui sa creeze un sentiment de rusine in randul celor care nu au ales inca (efect potentat si de faptul ca distanta fata de putere, in Romania, are un nivel foarte ridicat, chiar mai mare si decat al Pakistanului).

Pe scurt, avem in fata o manipulare care are scopul de a mobiliza lumea la vot. Pentru ca da, CTP vorbeste tinerilor, dar ma indoiesc ca ei formeaza grosul audientei sale.

Stiti ceva, domnule Popescu? Nu vreti sa nu va mai dati parerea decat atunci cand v-o cere cineva? Iar daca simtiti ca aveti o opinie care trebuie impartasita, spuneti-o cu respect fata de cei care va asculta. Acest lucru presupune, printre altele, respect fata de alegerile unor oameni care chiar sunt liberi.

Presupune acceptarea celui de langa tine ca fiind o fiinta demna. Chiar daca alegerile sale nu iti plac. Cam asta ar fi democratia, domnule CTP!